Ezekiel 20

Israel, condamnat pentru apostazie

1În al șaptelea an, în luna a cincea, în ziua a zecea a lunii, au venit niște bărbați dintre bătrânii lui Israel ca să-L întrebe pe Domnul și s-au așezat înaintea mea.

2Cuvântul Domnului mi-a vorbit, zicând: 3„Fiul omului, vorbește-le bătrânilor lui Israel și spune-le: «Așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Ați venit să Mă întrebați? Viu sunt Eu, că nu Mă voi lăsa întrebat de voi, zice Stăpânul Domn’».

4Vrei să-i judeci? Vrei să-i judeci, fiul omului? Atunci fă-le cunoscute urâciunile strămoșilor lor. 5Să le spui că așa vorbește Stăpânul Domn: «În ziua când l-am ales pe Israel, le-am jurat, cu mâna ridicată, urmașilor Casei lui Iacov și M-am făcut cunoscut lor în țara Egiptului. Atunci le-am jurat, cu mâna ridicată, zicând: ‘Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!’ 6În ziua aceea le-am jurat că-i voi scoate din țara Egiptului și îi voi duce într-o țară pe care am căutat-o pentru ei, o țară în care curge lapte și miere, cea mai frumoasă dintre toate țările. 7Le-am zis: ‘Aruncați-vă fiecare spurcăciunile dinaintea ochilor și nu vă întinați cu idolii Egiptului, căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru’.

8Dar ei s-au răzvrătit împotriva Mea și n-au vrut să Mă asculte. Niciunul nu și-a aruncat spurcăciunile dinaintea ochilor lui și nici nu a uitat de idolii Egiptului. Atunci am zis că-Mi voi revărsa furia peste ei și-Mi voi dezlănțui toată mânia împotriva lor, în mijlocul țării Egiptului. 9Dar am făcut altfel de dragul Numelui Meu, pentru ca acesta să nu fie profanat înaintea ochilor națiunilor printre care ei se aflau; căci înaintea ochilor lor Mă făcusem cunoscut ca să-i scot din țara Egiptului. 10Așa că i-am scos din țara Egiptului și i-am dus în deșert. 11Le-am dat hotărârile Mele și le-am făcut cunoscute poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele. 12Le-am mai dat și Sabaturile Mele, ca semn între Mine și ei, ca să se știe că Eu sunt Domnul Care îi sfințește.

13Dar cei din Casa lui Israel s-au răzvrătit împotriva Mea în deșert. N-au urmat hotărârile Mele, au respins poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele, și au pângărit mult Sabaturile Mele. Am zis atunci că-Mi voi revărsa furia peste ei și-i voi nimici în deșert. 14Dar nu le-am făcut astfel de dragul Numelui Meu, pentru ca acesta să nu fie profanat înaintea ochilor națiunilor dinaintea cărora i-am scos. 15De asemenea, le-am jurat în deșert că nu-i voi mai duce în țara pe care am pregătit-o pentru ei, în țara în care curge lapte și miere, cea mai frumoasă dintre toate țările, 16deoarece au respins poruncile Mele, n-au urmat hotărârile Mele și au pângărit Sabaturile Mele. Căci inimile lor tot după idolii lor s-au dus. 17Totuși, M-am uitat cu milă la ei, nu i-am distrus și nu i-am făcut să piară în deșert. 18Atunci le-am zis fiilor lor în deșert: ‘Nu urmați hotărârile părinților voștri, nu păziți poruncile lor și nu vă întinați cu idolii lor! 19Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru! Urmați hotărârile Mele, păziți poruncile Mele, și împliniți-le! 20Sfințiți Sabaturile Mele; ele sunt un semn între Mine și voi, ca să se știe că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru!’.

21Dar și copiii lor s-au răzvrătit împotriva Mea. Ei n-au urmat hotărârile Mele, n-au păzit poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul ca să trăiască prin ele, iar Sabaturile Mele le-au pângărit. Atunci am zis că Îmi voi revărsa furia peste ei și-Mi voi dezlănțui toată mânia împotriva lor în deșert. 22Dar Mi-am retras mâna de dragul Numelui Meu, ca să nu fie astfel profanat înaintea ochilor națiunilor dinaintea cărora i-am scos. 23De asemenea, le-am jurat în deșert că-i voi împrăștia printre națiuni și-i voi răspândi prin țările lumii, 24pentru că n-au împlinit poruncile Mele, ci au respins hotărârile Mele, au pângărit Sabaturile Mele și și-au ațintit privirile spre idolii părinților lor.

25Mai mult, le-am dat instrucțiuni care nu erau bune și reglementări prin care să nu poată trăi. 26I-am întinat prin darurile lor, când își sacrificau în foc întâii născuți, ca să-i îngrozesc și să știe astfel că Eu sunt Domnul».

27De aceea, fiul omului, vorbește Casei lui Israel și spune-le: «Așa vorbește Stăpânul Domn: iată prin ce anume M-au mai blasfemiat strămoșii voștri, fiind necredincioși față de Mine. 28Când i-am dus în țara pe care am jurat că le-o voi da, ei și-au aruncat privirile spre fiecare deal înalt, spre fiecare copac stufos și acolo și-au înjunghiat jertfele, acolo și-au oferit ofrandele prin care M-au înfuriat, acolo și-au pus miresmele plăcute și acolo au turnat darurile de băutură. 29Eu i-am întrebat: ‘Ce este această înălțime la care vă duceți?’. De aceea, până în ziua de azi se numește Bama ▼

▼Bama înseamnă înălțime.

».

Promisiunea restaurării

30Așadar, spune Casei lui Israel: «Așa vorbește Stăpânul Domn: vă veți întina oare la fel ca strămoșii voștri, prostituându-vă înaintea spurcăciunilor lor? 31Aducându-vă darurile și sacrificându-vă fiii în foc, voi continuați până astăzi să vă întinați prin toți idolii voștri. Și Eu să Mă las întrebat de voi, Casă a lui Israel? Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că nu Mă voi lăsa întrebat.

32Voi ziceți: ‘Vrem să fim ca națiunile, asemenea clanurilor celorlalte țări, și să slujim lemnului și pietrei!’. Dar ceea ce aveți voi în minte nu se va întâmpla niciodată! 33Viu sunt Eu, zice Stăpânul Domn, că voi domni peste voi cu mână tare, cu brațul Meu puternic și revărsându-Mi furia! 34Vă voi scoate dintre popoare și vă voi aduna din țările în care sunteți împrăștiați, cu mână tare, cu brațul Meu puternic și revărsându-Mi furia. 35Vă voi duce în deșertul popoarelor și acolo Mă voi judeca cu voi față în față. 36Așa cum i-am judecat pe strămoșii voștri în deșertul țării Egiptului, tot așa vă voi judeca și pe voi, zice Stăpânul Domn. 37Vă voi trece pe sub toiag și vă voi aduce din nou în legământ. 38Îi voi înlătura dintre voi pe cei răzvrătiți și pe cei nesupuși Mie. Îi voi scoate din țara unde au fost străini, dar nu vor intra în țara lui Israel. Atunci veți ști că Eu sunt Domnul.

39Cât despre voi, Casă a lui Israel, așa vorbește Stăpânul Domn: ‘Duceți-vă acum și slujiți fiecare idolilor voștri! După aceea, însă veți asculta de Mine, cu siguranță, și nu-Mi veți mai profana Numele Meu cel sfânt, cu darurile și cu idolii voștri! 40Căci pe muntele Meu cel sfânt, pe muntele cel înălțat al lui Israel, zice Stăpânul Domn, acolo Îmi va sluji toată Casa lui Israel, toți cei din țară, iar Eu îi voi primi cu bunăvoință. Acolo voi căuta contribuțiile voastre și cele dintâi roade din darurile voastre, împreună cu toate jertfele voastre sfinte. 41Când vă voi scoate dintre popoare și vă voi aduna din țările în care ați fost împrăștiați, vă voi accepta ca pe o aromă plăcută și Mă voi arăta sfânt prin voi înaintea ochilor națiunilor. 42Și veți ști că Eu sunt Domnul când vă voi aduce în țara lui Israel, în țara pe care am jurat, cu mâna ridicată, că o voi da strămoșilor voștri. 43Acolo vă veți aminti de căile voastre și de toate faptele prin care v-ați întinat și vă va fi scârbă de voi înșivă din cauza tuturor relelor pe care le-ați săvârșit. 44Și veți ști că Eu sunt Domnul când Mă voi purta cu voi având în vedere Numele Meu, nu căile voastre cele rele și faptele voastre pervertite, Casă a lui Israel, zice Stăpânul Domn’»“.

Iudeea este condamnată

45Cuvântul Domnului a venit la mine și mi-a zis:

46‒ Fiul omului, îndreaptă-ți fața spre drumul dinspre sud, predică împotriva sudului și profețește împotriva pădurii din regiunea Neghevului. 47Spune-i pădurii Neghevului astfel: „Ascultă Cuvântul Domnului! Așa vorbește Stăpânul Domn: «Iată, voi aprinde în tine un foc, care va arde orice copac verde și orice copac uscat. Flacăra arzătoare nu va fi stinsă și totul, din sud până la nord, va fi pârjolit de ea. 48Și orice făptură va vedea că Eu am aprins-o; ea nu va fi stins㻓.

49Atunci am zis:

‒ Ah, Stăpâne Doamne, ei zic despre mine că nu vorbesc decât în pilde!